Megaspore

Microbiota și imunitatea

Ce este endotoxemia?
Am vorbit deja despre ceea ce înseamnă disbioză, intestin permeabil și activare inflamatorie sistemică, elementul central fiind lipopolizaharidele(LPS). In principiu, LPS sunt imunogeni proinflamatori. În figura de mai jos puteți observa structura LPS.
Fig.1 – Structura moleculara LPS
Porțiunea “lipid A” este elementul cheie și determină cât de toxică este endotoxina respectivă. De obicei LPS sunt parte din peretele bacterian al bacteriilor gram negative din intestin și au rol în recunoașterea microbiană și antigenitate. Aproximativ 70% din bacteriile comensale aparținând microbiomului intestinal sunt gram negative. În stare de normalitate în circulație se găsesc LPS provenind din bacteriile comensale în cantitate foarte mică, aproape neglijabilă și fără răspuns imun. Problema devine gravă când există un nivel înalt și constant de LPS în circulația sistemică. Consumul de alimente înalt procesate și conținut ridicat de grăsimi saturate este veriga de legătură dintre apariția disbiozei, care produce activare imună în lamina propria, apoi a intestinului permeabil și inflamația sistemică generată de translocația bacteriană din interiorul intestinului în sistemul circulator cu răspândirea LPS și a inflamației ubiquitar. Unele grăsimi alimentare produc mai multă endotoxemie decât altele, astfel uleiul de cocos este mai nociv decât uleiul de pește, uleiul de măsline sau chiar decât uleiul vegetal păstrat corect și neoxidat. Partea din uleiul de cocos care produce multă endotoxemie e reprezentată de acizii grași saturați cu lant lung. Astfel, dacă suferi de o boală autoimună ar fi bine să eviți uleiul de cocos, deși e atât de lăudat de către industria de sănătate. O sursă de grăsimi saturate în dieta noastră este reprezentată de grăsimile animale. Sunt mulți oameni cu suferințe autoimune care respectă dieta de tip paleo care este bună din punct de vedere al legumelor, fructelor, nucilor și semințelor, uleiului de peste, dar dacă include și multă carne poate avea efecte detrimentale. Aceste lucruri ne atrag atenția asupra felurilor de grăsimi pe care obișnuim să le mâncăm și în funcție de care avem o toxicitate postalimentară intestinală mai mică sau mai mare.
Ca să vă puteți feri singuri de un nivel crescut de endotoxemie metabolică, sunt sigur că vreți să aflați care sunt lucrurile din viață care produc aceste modificări descrise mai sus. Iată 6 dintre situațiile care generează un nivel cronic crescut de endotoxemie metabolică:
1. Consumul cronic de alcool
2. Dieta, obezitatea și consumul de grăsimi saturate
3. Fumatul
4. Boala periodontală
5. Îmbătrânirea
În mare am discutat despre cum și ce se întâmplă atunci când avem disbioză, în ce mod se generează intestinul permeabil și apoi cum se inițiază inflamația sistemică prin pătrunderea LPS în circulația sistemică. Pentru că trăim într-o lume duală fiecare lucru are două aspecte, bun și rău, acum vom prezenta în ce mod microbiomul ne protejează starea de sănătate. Dacă un microbiom cu o diversitate scăzută este asociat cu un risc crescut de autoimunitate și alte condiții care duc la boală, îmbunătățirea diversității microbiomului reduce riscul apariției intestinului permeabil care generează inflamație intestinală. Există câțiva microbi care joacă un rol foarte important în acest proces.
Spre exemplu Bacteroides fragilis e una dintre bacteriile comensale din intestinul nostru care stimulează expresia limfocitului Treg. Mai devreme am spus că distrugerea echilibrul dintre Treg și Th17 conduce la autoimunitate, deci ce trebuie să facem pentru a reduce inflamația din bolile autoimune este să creștem expresia Treg. O altă bacterie cu rol foarte important în răspunsul imun este Faecalibacterium prausnitzii care reprezintă aproximatic 5% din totalul microbiotei unui adult. Din păcate această bacterie este din ce în ce mai puțin prezentă în flora intestinală a populației din lumea vestică și, în consecință, acțiunea de contrabalansare a răspunsului inflamator autoimun de tip Th17 prin inducția FOXP3+ în expresia Treg este deficitară conducând la boala.
Un alt exemplu este Akkermansia muciniphila care reprezintă 3-5% din microbiotă și face adaptarea organismului la frig. Pe lângă această funcție de adapatare la mediu extrem de importantă, mai are rol în modularea stratului de mucus prin eliberarea unei substanțe denumite MucT și totodată în reglarea mecanismelor imune și întărirea rezistenței transepiteliale intestinale.
Dacă în urmă cu 10-15 ani nimeni nu auzise de Clostridium difficile, azi în spitale această infecție face ravagii. Mai multe puteți citi în capitolul dedicat antibioticelor. Dar există și specii non-infecțioase de Clostridium care sunt suprinzător de importante în prevenirea bolilor autoimune. Ele sunt de asemenea puternici stimulatori ai activității Treg și fac acest lucru prin pătrunderea în profunzimea stratului de mucus în imediata vecinătate a stratului epitelial unde stimulează expresia IL-10 și TGF-β care reduc inflamația la nivelul barierei intestinale. Spre exemplu, pacienții cu boli inflamatorii intestinale tind să aibă nivele mici de Clostridium în stratul de mucus al intestinului, ceea ce aduce un argument în plus în ceea ce privește corelația directă dintre absența acestor bacterii și riscul de autoimunitate . Bacili sporulați stimulează de asemenea funcția limfocitului Treg și produc cantități crescute de SCFA (acizi grași cu lanț scurt) care contribuie la vindecarea joncțiunilor intercelulare din epiteliul intestinal și de asemenea reduce inflamația în intestin. Mai există o specie de bacterii denuminte filamentoase scurte care stimulează expresisa Th17, dar nu într-un mod în care cresc interleukina(IL) 17,ci interleukina (IL) 10 care de fapt protejează împotriva răspunsului inflamator autoimun.
Lactobacilii despre care aproape toata lumea știe că sunt “băieți buni” și se folosesc pe scară larga ca și probiotice (bacterii care aduc beneficii gazdei) , în situația în care suprapopulează un anumit spațiu pot conduce la autoimunitate. Toate probioticele când ajung la nivelul intestinului în contact cu sistemul imunitar prin fenomenul de mimetism molecular pot stimula procese inflamatorii autoimune. Un astfel de exemplu poate fi întâlnit în artrita reumatoidă și este asociat cu suprapopularea lactobacililor și numărul redus de bacterii benefice cum ar fi Akkermansia.

Lasă un răspuns